Search
marți 26 martie 2024
  • :
  • :

2. Toponimia păstorească

Păstorii au fost primii care au cioplit, ca orientare, o dungă verticală în coaja copacilor, semne cunoscute sub numele de ”cioplaş” sau ” cioplaj” şi ”ceaplaz” iar răspântiile le-au însemnat cu o cruce. Ei i-au condus pe speologi în avene şi după numele celor care le-au descoperit au fost botezate peşterile: Peştera/Grota lui Savu, Peştera lui Lucuţă.

Transhumanță în Ceahlău. Foto Constantin Panaite, 1984. Medalion: Perimetrul lacurilor, schiță I. Stănescu, 1973.
           
Ciobanilor localnici li s-au alăturat de-a lungul vremurilor şi alţii, ţuţuienii şi bârsanii veniţi de prin părţile Ardealului ori ale Transilvaniei sau şi de mai departe, oltenii, adică cei veniţi din Ţara Oltului. Aceşti păstori ori baci, neştiutori de carte, erau oameni ”pricepuţi latoate” și căliţi cu traiul aspru din munţi. Ei se mândreau cu ”viaţa trăită în cetatea de piatră a Ceahlăului, în pădurile de brazi şi jnepeni alături de jivine şi păsări, păşune pline de flori, scăldate-n soare şi de ploi”.
Privind cerul şi norii, ştiau schimbările vremii, îndrumau drumeţii, cântau doina din fluier şi sunau din bucium. Dar cel mai important lucru: păstorii ne-au transmis legendele muntelui, toponimele actuale şi după numele cărora au fost denumite locurile lor preferate: Piatra Ciobanului, Poliţa lui Răcilă, Poliţa Chirilenilor, Jgheabul lui Trifan, Poiana Savului, Adăpostul lui Soceanu, Poliţa lui Pârhan, Poliţa lui Cozma, Poliţa lui Prună, Poliţa lui Calistru, Drumul Ţuţuienilor, Stâna / Târla La Bourie, Cuculeul Bârsanilor, Poiana Bârsanului, Căciula lui Ciupercă, Pârâul Berbecului, Peretele Berbecului, Poiana Văratec, Clăile lui Miron, Degetul lui Butunoi, Anezătoarea Oilor, Jgheabul lui Marcoci, Jgheabul Oilor, Jgheabul lui Olteanu, Târla Oltenilor, Poiana Lui Olteanu, Poiana Niţătoare.

Din relatările ciobanilor locali mai ştim că o mare parte a oierilor transhumanţi păstoreau pe versantul apusean, pe când cei din satele învecinate, partea sudică a Ceahlăului.

În zona vestică găsim Poiana Niţătoare, locul spre care îşi mânau ciobanii oile printre două stânci despărţite de un spaţiu îngust să le tundă ”niţele”/miţele, adică să le ia lâna.

Şi tot în vest se află Pârâul şi Valea Slatina, locul în care păstorii au descoperit că izvoarele acestei văi au apele sărate, le-au numit ”slatină” şi le-au folosit la închegatul laptelui pentru a scoate brânză foarte gustoasă.

Spre sud, între Poiana Văratic şi Turnul lui Budu întâlnim Anezătoare Oilor, denumire de loc foarte adesea confundată şi folosită ca aşezătoarea oilor. Termenul corect, cel de anezătoare, are la bază cuvântul amiază, spus în grai viu moldovenesc anează, perioadă a zilei în care ciobanii aveau să ajungă în acest loc după un traseu anume stabilit şi parcurs de ei, ori pentru un popas ori pentru adăpat într-un loc numit la troci şi tot de ei amenajat.

Denumirea în sine a Ocolaşului, vârful cel mai înalt menţionat astăzi în lucrările de specialitate și hărți (1907 m) face trimitere la Ocoalele aflate pe munte pentru diverse utilizări, în speță pentru stâne. În general, în afara denumirilor amintind de activităţile păstoreşti, o parte a toponimelor se referă la diverşi proprietari sau utilizatori ai unei zone sau terenuri. În cazul de faţă, numele de Ocolaş se referă mai curând la deţinătorul sau utilizatorul ariei respective. Acesta avea titulatura/titlul de ocolaş – anume de şef de ocol.

Denumirea iniţială de ocolaş se referea la ocoluri de tip obşte, prezente şi în zonă, iar nu de ”ocol silvic”. Zona denumită Ocolaş era destinată folosinţei ocolaşului – conducătorul ocolului de proprietari în comun. Prin Ocolaş nu se referea la vreun vârf, ci la păşunea care era ”apanajul” ocolaşului. Denumirea a fost extinsă relativ târziu, iar distincţia de tip Mic şi Mare era strict de utilitate militară la început şi mai apoi cadastrală.

          Reproducere parțială după articolul Ceahlăul, un munte de toponimii.  Revista  Invitaţie  în  Carpaţi,  Mai 2008  Coautori: Eu Sunt Daniela și Dan Loghin

Facebook Comments




2 thoughts on “2. Toponimia păstorească

  1. Maria Mocanu (Ghinitoiu Frigura)

    Cate ceva despre muntele sacru Ceahlau si satul Neagra aflat la poalele muntelui Ceahlau coborand pe unul din frumoasele trasee, traseul de pe……”Piramida ” Vf. Toaca , Dochia, Ocolas,….. pe langa cele doua turnuri ingemanate Turnu lui Butu (Budu)…si Ana despartite printr-un horn de un intreg sir de turnuri si colti, minuni ale naturii cu forme bizare ….

    Din monografia Comunei Tasca
    „Satul Neagra (Cisirig) a fost mentionat prima data intr-un hrisov din 12 august 1611 „.
    Se spune ca, numele de Neagra vine de la stanca Batca Neagra 1458 m, cat si de la paraul si padurile „negre” existente in zona.Legat de toponimia satului Neagra, traditia ne spune ca, din cauza iernilor grele si aspre, calugarii pusnici si sihastri coborau de pe Ceahlau din pesteri si bordee la biserica din sat, iar de multimea lor si a hainelor negre se vedeau pete”negre” pe zapada.
    „Cercetarile arheologice au descoperit pe terasa de la confluenta Raurilor Bicaz cu Bistrita urme de viata din epoca de piatra. A fost astfel scos la lumina un numar important de unelte si aschii de silex din asezarile situate in aer liber de la Ceahlau – Podisul Mic(Ocolasul Mic) -Varatic -Ceahlau – Scaune 1328 msi Bicaz Chei -Bardos ce au apartinut, probabil, unor populatii de vanatori.
    In secolul II – IV in centrul dacic de la Bitca Doamnei erau statornicite triburi dacice care traiau din pastorit si vanat.
    Zona este foarte bogta in legende cele mai multe fiind inspirate din drma Dochiei- sora lui Decrebal, urmarita de Imparatul Traian s-a refugiat in muntele Ceahlau, ce ar fi putut fi identificat cu kogoianul geto- dacilor.
    Istorici au constatat ca, kogoianul (muntele sacru) in care se afla pestera lui Zalmoxis a fost plasat de cercetatori in aceasta zona (Ocolasul Mare). De altfel pe Ceahlau acolo s-a zarit pe vremea lui Dimitrie Cantemir(1723) simulacrul de monument megalitic al Dochiei cu oitele ei.
    O alta informatie in acest sens aflam in prefata I.P.S Mitropolit Varlam ” La Scara” (Leastvita) tradusa de el intre anii 1602-1613 dupa scrierea unui sihastru din sec. al VII – lea din Muntele Siani in care se vorbeste despre suirea mintii catre cele ceresti, considerand Tabarul, Golgota si (Pionul) Ceahlaul ca munti sacri, care ofera posibilitatea comunicarii cu divinitatea”.
    Nu altfel gandea si Dimitrie Cantemir, care urcand povarnisul Negrii socoteste ca „Pionul” (Ceahlaul) era un munte sacru iar Piosul „un dublet al kogaionului, pentru ca seamana Ceahlaul cu o carapace atunci cand e privit de departe si are doua rauri la poale” afirma istoricul Romulus Vulcanescu.

    ” Priveam fara de tinta-n sus
    Intr-o salbatica splendore,
    Vedeam CEAHLAUL la apus,
    Departe in zari albastre dus,
    Un urias cu fruntea-n soare,
    De paza tarii noastre pus.”
    (George Cosbuc) „.

    ….. imaginea Ceahlaului vazut dinspre Satul Neagra este Dumnezeiasca, te lasa fara cuvinte …..
    Va urez din suflet drum bun pe traseul din Satul Neagra spre Vf. Muntelui sacru numit CEAHLAU !!!!!!

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

error: Conținut protejat de autor!