Search
duminică 23 aprilie 2017
  • :
  • :

Muntele lui Simon

Diferite momente din viaţa unei colectivităţi umane, istorice, militare, sociale, economice, îşi au ecoul, adesea foarte prelungit, uneori permanent şi definitiv, în Munte. Pentru consumatorul de turism, muntele înseamnă recreare, plimbare, „încărcarea bateriilor”, fotografie. Dar tot el, Muntele, este studiat şi din diverse puncte de vedere, după preocupările celui ce îl cercetează.
Aşa cum şi cel mai neînsemnat loc pe care împrejurările vieţii de toate zilele îl pun în situaţia de a-l face cunoscut trebuie ”să primească” un nume, la fel pentru fiecare ridicătură de pământ, păşune, pâlc, groapă există un toponim care înlesneşte identificarea locului şi o altitudine care poate individualiza un vârf şi care trebuie să-l deosebească de altele asemenea.
Indiferent de originea lor prestabilită, îndepărtată în timp şi în spaţiu, adesea cu neputinţă de lămurit recunoaştem existenţa unor locuri cu nume şi cu mai multe altitudini cunoscute şi posibile. Şi numai după ce aceste valori le-au fost întrebuinţate, li s-au extins uzul şi au ajuns să fie acceptate, folosite, transmise şi prezentate ca atare.
La o primă tentativă de documentare virtuală vis-a-vis de Muntele lui Simon, l-am găsit în rândul celor ce promovează turismul marcat cu altitudinea de 968 metri, iar numele sub care era prezentat, verbal şi / sau scris, de cele mai multe ori, era Şimon. Şi cum, de demult, în inima mea şi-a făcut loc tot mai mult convingerea că altitudinile şi numele de locuri trebuie să fie utilizate cu argumente supreme şi irefutabile în sprijinul lor, pe baza unor materiale documentare – studiate şi însuşite şi de mine, prin rândurile şi capturile de mai jos, vi le fac astăzi cunoscute şi dvs.

Muntele lui Simon

Răsfoind prin hărţile topografice de la sfârşitul secolului al XIX-lea cu datele culese din teren în perioada 1890-1895, făcute publice/folosite începând cu anul 1907 şi întocmite de ”Austro-Hungarian Monarchy. Militärgeographisches Institut” găsesc o primă menţionare a Muntelui lui Simon, cu altitudinea relativ ilizibilă şi numele uşor diferit: D. Simon (respectiv, Dealul Simon).

Extras Militärgeographisches Institut

Studiind hărţile militare austro-ungare, hărţi întocmite cu ocazia primei ridicări topografice habsburgice de la începutul secolului XX, am găsit ”Muntele lui Simon” marcat cu altitudinea de 974 metri, recunoscut ca şi Dealul Simon.

Extras din Harta militara Austro-Ungara

Căutând şi alte păreri, româneşti de această dată, m-am oprit la un extras din Planurile Directoare de Tragere, întocmite înainte de Unirea de la 1918, respectiv culegerea din teren din anul 1917.

Extras din Harta militara romaneasca 1917Observăm în partea de sus a capturii la Hotarul Braniştea-Bistriţa, marcat cu PT – Punct Topografic – Muntele Simon şi altitudinea sa, aceeaşi de 974 metri.  Am considerat de cuviinţă să răsfoiesc şi prin hărţile dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial şi m-am oprit la cea din anul 1934, unde am regăsit Dealul Simon, 974 metri.

Extras din Harta militara Austro-Ungara 1934Din informaţiile oferite de Dan Loghin, am aflat că „măsuratorile din anii ’50 erau aproape perfecte – pentru / cu instrumentaţia de atunci – că aveau proceduri greoaie, rigide dar eficace, care se făceau într-o altă logică şi cu o altă atitudine şi după care au avut loc calibrări ale echipamentelor telemetrice ale sateliţilor sovietici – măsurători ulterior confirmate de acestea.
In cazul special al măsuratorilor din anii ’50, făcute cu participare / instrumentaţie de tip sovietic, ele au avut la bază două mari „reguli”:
”1. Orice topograf care greşeşte cu mai mult de 10 cm este pasibil penal. Şi nu era ameninţare în vânt.
2. Măsuratorile erau coroborate cu cercetarea zonei care avea la baza ideea că (zona şi ce conţine ea) „într-o zi pot fi bunuri ale Ţării Sovietelor.”

Consultând ambiţioasele hărţi sovietice ce cuprindeau cartografierea în cele mai mici detalii a întregului glob pământesc, am găsit Muntele lui Simon ”la graniţa” Indicativului L-35-041 A cu L-35-041 B, de data aceasta cu o altitudine diferită, 967 m. (colţul dreapta-sus, captura de mai jos) – deci cu un metru mai puţin de valoarea de referinţă turistică de astăzi.

Extras din Harta militara sovietica

Extras din Indicativului  L-35-041 B, Piatra-Neamţ:Extras din Harta militara sovietica B

Lămurind – cât de cât – problema altitudinii, interesul personal a crescut exponenţial când a venit vorba de toponimice stricte. Punctul de plecare de această dată a fost existenţa sau nu a diacriticelor. Cu alte cuvinte, Muntele Simon vs Muntele Şimon. Concluzia finală: Muntele lui Simon. 🙂
Conform Dicţionarului Onomastic Romînesc, semnat de N.A. Constantinescu, apărut la Ed. Academiei Republicii Populare Romîne în anul 1963, pag. 223, numele Simon îşi are sorgintea în ebraicul Shim’ōn care însemna ”împlinirea dorinţei”. Ca şi patronim era întâlnit în Maramureş, Apuseni, Oltenia, dar acelaşi autor îl găseşte prezent cu ”fonotism maghiar în Ardeal, sec. XV, cu ş < s, Şimon”.
Căutând în remarcabila lucrare ”Vetre de sihăstrie românească” scrisă de părintele arhimandrit Ioanichie Bălan (10.02.1930 – 22.11.2007) informaţii despre vieţilor sfinţilor din judeţul Neamţ, atenţia mi-a fost captată de vieţuitorii din secolul al XV-lea, Cuvioșii Simon, Metodie, Varnava, Petru, Averchie, Gherman, Pir şi Grecu.
În Patericul Românesc semnat de Părintele Ioanichie Bălan, ediție simplificată, pagina 28, găsesc scris despre ”aceşti cuvioşi părinţi, împreună cu alţi nouă sihaştri ale căror nume s-au uitat” că ”au fost ucenicii Cuviosului Iosif din pustiul Iordanului. Dintre acestia, cincisprezece erau romani, iar schimonahii Pir și Grecu (?) erau din Palestina. Urmând pe dascălul lor, toţi aceşti părinţi au venit în Moldova şi au sihăstrit pe Muntele Bisericani, având fiecare peştera sa. Astfel, monahul Simon a sihăstrit pe un munte înalt numit până azi ”Muntele lui Simon”, iar ceilalţi s-au nevoit în alte culmi de munte, nu departe de peştera Cuviosului Iosif, care de atunci îi poartă numele. […] După întemeierea ”Schitului lui Iosif”, unii din aceşti sihastri s-au coborât în obşte, iar Cuvioşii Simon, Metodie, Varnava, Averchie, Pir şi Grecu au rămas în pustie până la sfârşitul vieţii. […] Către sfârşitul secolului al XV-lea, cei 17 cuvioşi sihaştri de pe Muntele Bisericani s-au strămutat la cereştile lăcaşuri, […] In toponimia locului se păstrează până astăzi următoarele denumiri: ”Muntele Simon”, ”Muntele lui Metodie”, ”Muntele lui Varnava”, ”Muntele Pir” şi ”Muntele Grecu”. […]” – am încheiat citatul.
Continuându-mi cercetarea şi pe cale orală, printre localnici, am aflat de la doamna Elena Ignat, din comuna Gârcina, satul Cuiejdi, că ceea ce am definit acum Muntele lui Simon, este cunoscut de localnici sub numele de ”Sâmănu”. Omis de mine în prima parte a studiului, graiul viu cu însuşirile sale fonetice, morfologice şi lexicale scoate încă o dată la iveală particularităţi arhaice şi populare, tipic moldoveneşti, cum ar fi trecerea lui i neaccentuat la â accentuat, respectiv prezenţa lui u final, ”plenison, în forme substantivale, cu valoare de articol hotărât enclitic sau, în cazul unei consoane palatale, poate pentru a diferenţia forma singular de cea de plural” (Primul lexicon geografic român, pag. 31) . Tot cu ajutorul doamnei Elena, am reuşit să localizez zona în care au vieţuit aceşti sihaştri, ea fiind în partea răsăriteană a Muntelui lui Simon, abruptă şi stâncoasă, stăpânită astăzi de ursul brun, dincolo de versantul, numit tot de ei, Runcu.

Panorama de pe Muntele lui Simon spre Piatra Neamt

Muntele lui Simon a fost ceva mai greu de definit, comparativ cu cât de uşor şi de accesibil este indiferent de anotimp. Fiind unul dintre unul dintre ultimele vârfuri din sudul Munţilor Stânişoarei, l-am străbătut şi eu în plimbări relaxante, dar şi mânată de dorinţa de a face cât mai multe fotografii în zonă, de a admira de-acolo oraşul Piatra-Neamţ şi dar și crestele măreţe ale Masivului Ceahlău.




One thought on “Muntele lui Simon

  1. Elena Uzun

    Draga Daniela,

    Nu stiu cum reusesti, dar gratie fotografiilor si articolelor semnate de tine, reusesc, asa cum imi doresc de fapt, sa ajung mult mai des acasa, pe meleaguri nemtene, decat pot! Multumesc… sa ne incanti mereu cu astfel de „daruri-bucurie”. Esti cu adevarat un model demn de urmat, atat de cei mai tineri, cat si de noi, cei mai… Sa luam aminte, dar, la munca de Sisif depusa de aceasta „Rara Avis” a Neamtului!

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.