Durere sfâșietoare tre’ să fi simțit hanganii când și-au văzut mândrețe de Catedrală – râvna lor de 30 de ani – făcută una cu pământul în șapte zile consecutive de dinamitări, căci de neclint era. Doar temelia i-a rămas înfiptă în pământul strămoșesc, căci dorul de lumină și de aer și l-a înecat în lacrimi, atât de multe lacrimi încât ele i-au acoperit ruinele până ce s-au contopit cu apele lacului.
Poate fiecare dintre noi va avea ocazia să vadă ruinele bisericii mari din Hangu, astăzi pe fundul Lacului de acumulare Izvorul Muntelui Bicaz. Și eu am avut acest privilegiu. De aceea, galeria foto este structurată pe anii în care ajuns la ele și le-am fotografiat, dar și filmat.
2017:
(Fotografii: Daniela – Nikon&Samyang 8 mm, Aerofotografii: Marian Florin)
2016:
2012:
Dacă eşti pentru prima oară pe blogul meu, îţi urez Bun venit şi-ţi mulţumesc! Despre povestea mea plină de dorință și determinare despre cum am ajuns la ruine, te invit să citești articolul Plimbare pe banchiză sau să citești câteva spicuiri din jurnalul meu din 2016 în Hangu, file de lumină. Despre istoria locurilor am scris acest material, iar dacă timpul îți permite, te mai invit să-mi fii oaspete la Porția de Cunoaștere, în totalitate sau de la minutul 23.
frumos foc!
Un fior placut te patrunde cand stii ca cineva iti reaminteste unde-ti sunt originile.Acel cineva esti TU!Felicitari pentru tot ceea ce reusesti sa faci, …doar tu stii cum ….dar merita!!!