Recunoașterea facială. O părere.

După cum știți, Facebook-ul este cea mai mare librărie de fotografii. Fiecare și-a adus o contribuție, inclusiv eu însămi cu aproximativ 1000 de posturi, de cele mai multe ori pentru a păstra legătura cu cei dragi aflați la distanță. La fel, marea majoritate ați auzit și de recenta surpriza a rețelei, numită ”Recunoaștere facială”. 
Puțini știu însă că Fb-ul deținea încă din anul 2010 (probabil și folosea pentru USA) un instrument care să sugereze numele persoanelor identificate în fotografiile publicate de platforma de socializate. Tot atunci au existat plângeri, reclamații și procese, astfel că opțiunea a fost suspendată începând cu anul 2012.
            * La acea vreme nu aveam cont pe Fb, dar foloseam editorul foto Picasa de la Google și el avea deja opțiunea numită ”Fotografii care au chipuri”…
Specialiștii rețelei de socializare au continuat să dezvolte funcția și decurs de 4 ani au creat, finalizat și aplicat un program de recunoaștere facială, cu o acuratețe de 97,23%, potrivit Huffington Post și numit ”DeepFace”.
Simpla căutare pe Google (care va adopta curând aceeași ”opțiune” obligatorie) a acestor două cuvinte ne prezintă rezumatul articolelor cu cele mai multe vizualizări și promovări. Răsfoim succint, dar nu avem timp și nici răbdare să citim până la capăt. Închidem linkurile și ne-ntrebăm impasibili ”Și parcă ce poate să facă Fb-ul cu pozele mele?”

Ei, și pentru că cine s-a fript cu un report suflă în orice detalii, am să vă eu spun părerea și poziția mea. Mă folosesc de desenele cu care ne-am familiarizat de pe Fb, însoțite de explicații simple și pe înțelesul tuturor.

Pasul 1: Suntem cu toții înștiințați de noua tehnologie. Mulțumim, apreciem.

Pasul 2: 

Ni se aduce la cunoștință cât de ușor și rapid va fi. Ooo!!! Dar omite să spună că el însuși, Fb-ul! este cel care face etichetările, nu noi! Acest lucru l-am observat duminică, 6 mai 2018, după ce am postat o fotografie în care apăream și în care fusesem (auto)etichetată. Și mă miram de ce e prin cronologia mea – din moment ce tag-uri sau like-uri singură nu-mi dau. Schimbarea a fost sesizată și de alte prietene, a căror rutină matinală consta în postarea unei fotografii și a unui citat de Bună-dimineața, respectiv ziua. Garantat, nici ele nu se etichetaseră.

Pasul 3: 

Prezintă adevăratul motiv al creării softului: subtilul furt de imagine/identitate, clădit pe-atât de multe reclamații. Dar… În primul rând, generosul Fb mi-a dat dreptul de a-mi alege eu însămi prietenii. Cui să dau accept sau nu. Pe cine să blochez sau nu. Cine să-mi vadă postările și cine nu. Sau din ce țară să fie ei. Cine să-mi trimită mesaje, invitații la jocuri sau alte cereri. Astfel, peste 80% dintre prietenii din lista mea sunt persoane pe care chiar le cunosc, restul fiind fotografi / montaniarzi pe care i-am întâlnit pe site-uri cu specific, cu mult înainte ca Fb-ul să fie pe țeavă. Ori pe fibră. Așa că, indiferent cine mi-ar fura poza de profil, nu-și va putea însuși și atitudinea, personalitatea sau numele #eusuntdaniela.
Un alt motiv plauzibil i-a vizat pe cei care nu-și mai puteau accesa profilul din cvasi cazuri/necazuri, cum ar fi uitatul parolei de acces. Păi în al doilea rând, tot mărinimosul Fb ne-a pus la dispoziție suficiente metode de a ne recupera contul: setarea a încă unei adrese de e-mail, adăugarea nr. de telefon, alerte despre conectări nerecunoscute făcute de pe alte dispozitive (telefon/tabletă/pc) sau din alte browsere (Chrome, Mozilla, Opera), precum și posibilitatea de a alege între 3 şi 5 prieteni de încredere pe care să-i contactezi atunci când îți pierzi accesul la cont. Și toate aceste metode funcționează cu brio – vă spun din propria experiență! – mai ales în cazul în care cineva curios din fire insistă să-ți afle parola și să-ți acceseze contul. V-am prezentat în postările mele astfel de tentative repetate dar și eșuate.

Pasul 4: 

Ei, aici un singur lucru mi-e cam neclar – Slavă Domnului, cu vederea încă stau bine și nu numai, dar dacă mai stărui printre notificările alea scrise atât de minuscul, îmi voi schimba curând ochelarii. Apreciez intenția de a-i ajuta pe cei cu deficiențe vizuale, dar mă tot întreb prin ce metode le va spune / comunica Fb-ul numele persoanelor din poze și / sau clipuri.

Pasul 5: 

Ca și în cazul pasului 2, Fb-ul omită să ne spună și cum va fi această informare. Dar, după cum îi spune și numele, este o informare și NU o notificare care să se înroșească și să ne avertizeze audio și vizual. După ce va fi postată, vizualizată și ulterior accesată, se va putea vedea în partea din dreapta sus, sub dată publicării, scris destul de mic, ”Apare… / Nu apare în cronologie”. Doar că eticheta nu e vizibilă. Și nu știu cum o mai poți șterge.

Pasul 6:

 

Ești sigur că vei primi notificări? Da, că așa ni se promite. Dar ”doar”. Și ce înseamnă audiență? Că nu e poza la care-ai adunat cele mai multe like-uri. Mai e nevoie și de comentarii. Dar dacă e vorba de audiența paginilor? Și nu mă refer la pagina mea de exemplu, https://www.facebook.com/eusuntdaniela/ pe care-am adunat 1400 de like-uri, dar ale cărei postări nu ajung nici la 5% dintre cei care au apreciat-o fără publicitate pe bani. Mă gândesc la pagini cu milioane de aprecieri și mii de filmulețe amuzante cu copii sau cu alții de cad în cap, pe care le distribuim și de pe care nu putem șterge tag-ul, pentru că mecanismul de recunoaștere ne-a identificat înainte ca noi să ne mai dăm și seama…

Pasul 7 și
Pasul 8: Sună ca și când însuși Fb-ul ar avea nevoie de osanale pentru munca-i depusă. Păi credeam că numai pe noi ne mai cheamă Dabija și că numai la noi capra e a vecinului. Dar văz că nici tu Fb-ule nu poți dormi liniștit noaptea dacă nu-mi spui dimineața cine e în clipul cu pisici și câini. Iar mie la cafea, o să mi se strice scroll-ul mouse-ului derulând în Noutăți numai printre postări de genul ”X a fost etichetat într-un videoclip”; ”Y a fost etichetat într-o fotografie”.

De la Pasul 9 până la final suntem atent dirijați ca nu cumva să omitem minunata bifă de recunoaștere facială. Prezentarea detaliată vizează doar varianta pentru telefon, ca și când toată lumea ar folosi aplicația Fb pe mobil, inclusiv cei cu mari probleme de vedere. (Pasul 4) Pentru laptop-uri/pc-uri, pentru a ne ușura strădania și pentru a ne ”oferi experiențe de cea mai bună calitate” (Full HD? UHD? Sau de care?!) Fb-ul a pus implicit bifa pe ”Da”. Fără să mai întrebe. Doar a avertizat în urmă cu vreo două săptămâni.  

Concluzii.
Gândiți. Și recitiți. Informați mai departe prietenii despre care știți că acceptă orice cereri de prietenie. Sau care postează prea multe poze din viața privată. Nu cantitatea contează, ci calitatea. Recunoașterea facială va ajunge și la Google Chrome. Care este și proprietarul YouTube-ului.  Și cui i-ar place să fie recunoscut în tot felul de clipuri cu mii de distribuiri? Indiferent de subiectul fotografiei de profil – flori, animăluțe, peisaje – scanarea vizează întreaga galerie, personală sau reîntregită de prieteni prin etichetările acestora. Fiecare este un model de urmat pentru copii și un motiv de mândrie pentru părinți. Și fiecare are dreptul la libera exprimare, la viaţa privată, la demnitate şi mai ales dreptul la propria imagine. Numai de noi depinde cum va arăta ea după ce am ales să o expunem public.  
Închei cu un citat drag mie, la a cărui adaptare contemporană sper că-mi veți putea răspunde… ” În orașul meu – numele, într-un oraș străin – hainele ma fac respectat.” Dar pe internet, în spațiul virtual? 

Prietenilor,
Spre știință și folos.




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.