Search
marți 8 octombrie 2024
  • :
  • :

Bucegi, fascinanta potcoavă de piatră. Ziua 1

Ziua I: Bușteni  (875 m) – Valea Jepilor Mici – Cabana Caraiman (2025 m) – Cabana Babele (2206 m) – Cimitirul Elefanților (1907 m) – Peștera Ialomiței (1660 m) – Cabana Padina (1525 m).
15,5 km, 1331 m diferență nivel urcare, 681 m coborâre.

Ca în fiecare lună, alături de camarazii din Clubul Ghe. Iacomi, pornesc pe cărările Carpaților, către cabane noi sau de care m-a cuprins dorul, pe poteci nemaipășite sau pe care n-am mai umblat de-un secol. Ne planificăm Bucegii o dată cu vacanța de Rusalii și, fără de voie, în același timp cu ciclonul / musonul și norul nesecat din care tot plouă și plouă… Cu tot echipamentul pregătit și cântărit, pornim dis-de-dimineață spre Cabana Padina via Bușteni. Pe drum, preț de 4-5 ore mai calculăm și cronometrăm mental încă o dată traseul, ziua e lungă, frontale avem. Parcăm mașinile la Telecabina Bușteni și transferăm rucsacurile mari la Alex în portbagaj. El ne va aștepta la Padina, la un ceai cald, victorioși. Dar peste vreo 8 ore. Ni se alătură din Bușteni în doi prieteni dragi, ardeleni, gazdele noastre din taberele de vară, iar concomintent cu noi, vor pleca din Sinaia spre Padina ceilalți colegi de club. Crestele nici nu se văd, vântul dansează cu toți norii în jurul lor. Lângă noi, siderați, mulțime de ochi ne privesc echipându-ne de tură. Cei ce se ocupă de parcare, posibil și amicii lor, îndreaptă către fiecare dintre noi una sau mai multe cărți de vizită ”Oriunde, veți fi, sunați-ne și venim și vă luăm cu mașina și vă ducem unde vreți să ajungeți.” Mulțumim cu politețe și pornim către poteca Văii Jepilor Mici, marcaj Crucea Albastră și-om mai vedea la Babele, peste 4-5 ore…

Poteca turistică, bine delimitată, abruptă pe acoluri și amenajată cu lanțuri în zonele care presupun cățărare pe stâncă, este cel mai scurt drum către platoul Bucegi și printre cele mai spectaculoase. Urcăm din amintirile de acum 20 de ani, ceața nu prea îngăduie nicio panoramă. Deja ne încălzim pe drum, dar câțiva stropi răzleți ne răcoresc, stricându-ne zenul: urmează perioada cea mai iritantă, îmbracă pelerină, dezbracă pelerina; pune suprajacheta pe tine, dă-o jos și bag-o în rucsac.  Într-un final, plictisiți de toate manevrele făcute și de ploaia indecisă, rămânem cu echipamentul pe noi și ce să vezi, se hotărește și furtuna să ne însoțească pe drum. Urcăm trepte abrupte asigurate cu lanțuri, traversăm limbi de zăpadă, privim înapoi cu alean, dar nici urmă de [munții] Baiului ori de Bușteni să se mai vadă…

Observăm, în schimb, primele brândușe, semn că totuși la final de iunie, vine și primăvara în Bucegi. La fel, zăpada, ușor înmuiată de ploaie, poate fi pășită în siguranță, fără colțari. Ne apropriem de partea cea mai abruptă, stânca e deja udă, stropii curg peste lanțuri și șufe, când în fața noastră își desfată impresionant vălul Cascada Fantomă, cireașa de pe traseul nostru, cel mai frumos, clar și îndeaproape obiectiv văzut până acum. În final și singurul pe ziua în curs. Zeci de pârâiaşe formate din topirea zăpezii de pe platoul Bucegilor se adună deasupra văii adânci, la 2000 de metri altitudine, în apropierea cabanei Caraiman, iar debitul mare de apă porneşte în cădere de pe crestele Jepiilor Mici, formând trei căderi în trepte, ultima dintre ele, după o ruptură de pantă de circa 200 de metri, numită și Cascada Caraiman sau Cascada “Vânturişul Caraimanului” – cea mai spectaculoasă și care ajunge până la 1700 de metri altitudine. Oamenii muntelui au supranumit-o ”Cascada Fantomă”, pentru că e vizibilă doar după ierni lungi și primăveri bogate în ploi. Este considerată drept unul din fenomenele stranii ale Munților Bucegi întocmai pentru că poate fi admirată, în toată splendoarea ei, numai în anumite perioade ale anului. Astfel, bucurându-ne de frumusețea torentului de apă, ne considerăm și noi cei din Iacomi, privilegiați și onorați că am fost martorii acestui grandios spectacol.

Cascada Caraiman sau Cascada Fantomă

Ieșim pe platou, lângă cea de-odinioară Cabana Caraiman, dându-i târcoale. Evident că era închisă, așa cum era și ultima oară când am fost, dar camarazii sperau să găsească totuși ceva cald aici. Nu-i rost să ne oprim, mai avem de mers jumătate de oră și 200 metri diferență de nivel de urcat. Pe cărarea de pe platou ne întâmpină un covor timid de rhododendron, dar imposibil de pozat. Vântul e la el acasă, mândru și puternic, stropii de ploaie sunt mari și reci, ceața din ce în ce mai densă, iar vizibilitatea scade pe măsură ce înaintăm, încât cam la fiecare 50 de metri, încetinim întorcându-ne capul și numărându-ne. Suntem toți. Mai pândim câte un dos de stâncă de schimbat buful sau câte un polar și ne așteptăm unii pe ceilalți. Răzbatem prin ceață cu stoicism, până când, ca de nicăieri, o umbră mare ne apare-n față: e Cabana Babele, închisă și ea, desigur. De altfel, cred că în acea zi și la acea oră eram cam singurii de pe platou. Urcăm totuși treptele, sub copertina verde, pentru un scurt popas în loc ferit de vânt. Un binemeritat ceai fierbinte din termos, ceva de mâncare, un mic desert dulce și alte haine uscate pe noi. Fredonăm versuri din Imnul Bucegilor… ”Te vor primi vor primi la pieptul lor…” Stâncile, la ele se făcea referire, probabil. Il vom cânta diseară la chitară, pentru că iubim Bucegii, cu toate cele 3 cabane ale lui închise. Dar până atunci, e vremea să coborâm. Căutăm prin ceață marcajul. Nu îl vrem pe cel de Vf. Omu, nici pe cel de Piatra Arsă. Ne mai numărăm o dată. Un camarad lipsește. E rămas în urmă, așezându-și pelerina. Nu îl vedem, dar îl mai așteptăm. O rafală putenic de vânt împrăștie pentru câteva secunde ceața. Ooo, lângă noi la câțiva metri era stâlpul de marcaj. Incepem coborârea spre Hotel Peștera, pe marginea abruptului numit Cimitirul Elefanților.

În acest loc, de o parte și cealaltă a potecii se află intrările în Peștera de pe Piciorul Babelor (dreapta, într-o mică depresiune de circa zece metri diametru, 8 metri mai sus de traseul marcat) și în Avenul de sub Babele (stânga, printre denivelări). Avenul de sub Babele și Peștera de pe Piciorul Babelor sunt cavități formate ca urmare a tracțiunii exercitate de forța gravitațională asupra abruptului din apropiere. Intrarea, situată la 2020 m altitudine, era o pâlnie uriașă la gură (10×5 m), adâncă de 8 metri, în care se putea coborî fără echipament. Golul subteran, lung de 388 metri, cu adâncime maximă de 40,3 metri, explorat de Clubul Emil Racoviță din București, a fost colmatat cu piatră împinsă de buldozere, în anii ’90. Se spera astfel în eliminarea unui obstacol de pe pârtia de schi Babele – Peștera. Cei peste 400 metri cubi de rocă introduși în aven s-au tasat și redistribuit în adâncime, pe golul de tracțiune gravitațională din apropierea versantului spre Valea Sugărilor, în anul 2004 avenul fiind redeschis. În 1982 Cercul de speologie Focul Viu București a cartat peștera, având următoarele dimensiuni: 241 m dezvoltare și -41 m denivelare. Avenul de sub Babele era caracterizat, la sfârșitul lui 1985, prin 388 m dezvoltare, 40,3 m adâncime și 70,5 m distanță maximă între punctele cele mai îndepărtate de pe planul peșterii (extensia cavității), un record național de dezvoltare (lungime) pentru peșterile în conglomerat din munții noștri, până în 1988 când Peștera Toșorog, explorată de Clubul Montana Onești, a detronat, cu o lungime de 423 m acest record. (Sursa Wikipedia).
Dar cum condițiile meteo abia ne-au permis să ne vedem noi înșine, unii pe alții, desigur am ratat și aceste obiective. Chiar ele dacă nu au fost pe lista de priorități, unul din subiectele intens dezbătute în perioada Solstițiului de vară a fost existența / deschiderea tunelului secret care leagă Toaca din Ceahlău de Sfânxul din Bucegi. (?!?!?!)
Continuăm coborârea, de-o parte și de alta a potecii, pâlcuri de brândușe ne întâmpină, semn iarăși că la final de iunie e vremea totuși să vină primăvara în Bucegi.

La nici 200 de metri de negura în care era învăluită ”Babele chalet”, printr-o mică fereastră din ceață, vedem în vale Hotelul Peștera, de unde mai avem doar câțiva km până la Cabana Padina, km pe care-i vom parcurge pe asfalt, pe lângă cei peste 10 făcuți în urcare și coborâre. Ne așteaptă o ciorbă fierbinte, o cană cu vin și două chitare acordate.
Și o nouă zi în Bucegi, desigur.

(Va urma)

Facebook Comments




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

error: Conținut protejat de autor!