Search
marți 19 martie 2024
  • :
  • :

Lacul Vulturilor, trufașii regi ai înălțimilor

După evadări din împărăția crestelor stâncoase, coborând din înaltul munților, străbătând văile carpatine, adesea poposesc în fascinanta lume a lacurilor de munte.

În micile depresiuni rămase în urma gheţarilor sau în cele săpate de avalanşe s-au înfiripat, din topiri de zăpadă şi din ploi, mici lacuri care dau farmec munţilor săraci în oglinzi de ape. Aşa s-au format lacurile de nivaţie, de gelivaţie şi de alunecare. Iar unul dintre cele mai frumoase lacuri de nivație este Lacul Vulturilor din Masivul Siriu, Carpații de Curbură.

Lacul Vulturilor numit și Lacul fără Fund, unul din cele 5 lacuri de nivație din România, este situat într-o cuvetă de origine crionivală,  la o altitudine de  1420 metri, sub Vârful Mălâia (1662 metri alt.), cel mai înalt pisc al Masivului Siriu, Carpații de Curbură.

Lacul periglaciar are o suprafaţă de 1 ha, o adâncime maximă de 3 metri şi este alimentat din ploi şi de izvoarele de la baza poalelor de grohotiş. Poartă numele de Lacul Vulturilor pentru aici veneau primăvara vulturii pentru a bea apa ca să întinerească şi tot aici îşi învăţau puii să zboare, ”deasupra acestei oglinzi fermecate mijesc de somn, cu aripile-ntinse, trufașii regi ai înălțimilor” (Alexandru Vlahuță, România pitorească).

Dar este cunoscut și ca Lacul fără Fund pentru că, potrivit legendelor, aici și-a aruncat un cioban bâta, părăsindu-și turma de mioare. După un an de peregrinări el și-a regăsit bâta în apele Dunării și mistuit de dorul mioarelor și a locurilor natale se reîntoarce acasă…

Din creasta mărginită de o parte și de alta de Vârful Mălâia (1662 m alt.) și de Vârful Bocârnea (sau Vârful Siriu, 1657 m alt.) atenția-mi este atrasă și de Lacul Sec.
Situat în vecinătatea Lacului Vulturilor, la o altitudine de 1450 metri, Lacul Sec se prezintă acum sub forma unei mlaștine ce s-a dezvoltat prin colmatarea unui lac posibil glaciar, însă nu prea adânc, cu o suprafață de 12,4 ha și care încă mai prezintă ochiuri de apă adânci și o vegetație bogată.

Despre aceste locuri și despre Lacul Vulturilor mai sunt și alte povești. Unele ne povestesc că “oamenii au construit un drum pe sub lac în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pentru a induce în eroare armata germană, iar tancurile ce au intrat pe acel drum nu au mai ieşit la suprafaţă niciodată.”
Iar alte legende ne spun că “locuitorii din satele de la poalele muntelui îşi aruncau în lac bogăţiile de frica tătarilor ce ştiau că aceşti localnici erau bogaţi. Oamenii rămâneau cu gândul că le vor recupera după trecerea cotropitorilor, dar nimeni nu a mai găsit nimic”. (www.adevarul.ro)
Dar despre mistere, despre frumusețile și atracțiile Munților Buzăului și ai Masivului Siriu vă voi mai povesti într-un articol viitor.

(Va urma)

Facebook Comments




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

error: Conținut protejat de autor!